samedi 24 avril 2010

Dadaism cu gust de punch Dostoievski

Cu vreo patru ani şi jumătate în urmă am simţit pentru prima dată părerea de rău că mi-a fost dat să cunosc un anume om, nu doar frumos, dar mai ales limpede pe dinăuntru, mai târziu decât mi-ar fi plăcut mie, mai târziu decât ar fi fost necesar şi înţelept. Dar lucrurile se întâmplă atunci când trebuie să se întâmple, indiferent de ceea ce îndrăznim noi să ne imaginăm ori de pretenţiile cu care vandalizăm ori de câte ori avem ocazia bunele intenţii ale Celui-de-Sus.

Multă vreme am susţinut vehement că acela ar fi fost singurul om care mi-a lipsit în primii douăzeci de ani de viaţă, singurul om ce-ar fi trebuit să fie, dar n-a fost, şi de-a cărui prezenţă am fost privată cu bună ştiinţă de către cel ce veghează la bunul mers al lucrurilor. Teoria nu mi-a putut fi zdruncinată de niciun argument, căci statornicia gândurilor odată conturate îmi împiedică ochii să mai vadă în jur. Un văl născut din preaplin de iubire şi admiraţie pentru acel anume om a făcut ca restul pământenilor frumoşi, hărăziţi cu dramul acela de ghinion ce i-a adus în calea mea, să fie de îndată transformaţi în oşti din ce în ce mai numeroase de ei şi ele neindividualizaţi.

Dar vremea trece, oamenii se schimbă, vulcanii până nu demult cuminţi simt brusc furnicături în tălpi şi decid să erupă, norii negri umbresc cerurile suferinde şi aşteptânde de albastrul deschis al zilelor de vară toride, iar unele gânduri nu se pierd definitiv, dar se mai scutură de consistenţa şi avântul de odinioară. Ochii sunt întredeschişi, mai nou, porţile către înăuntrul locuit până azi doar de către acest anume om nu mai sunt ferecate, muşchii se relaxează, deşi-s încă timizi şi păstrează ca semn al nesiguranţei un tremur nedefinit.

Oameni frumoşi, oameni cu trecuturi abracadabrante, oameni-spectacol, oameni jumătate entuziasm, jumătate curiozitate, se îngrămădesc în faţa acestui personaj irezistibil ce se arată dispus la dialog. E un noroc neasemuit să-ţi ţii braţele larg deschise în fix clipa în care cineva, alergând râzând în direcţia ta, te-ntâmpină cu alte două braţe, la fel de deschise, la fel de nerăbdătoare să te cuprindă, la fel de predispuse la schimb.

E un noroc ce merită tratat cu toată consideraţia să împarţi miile de secunde ale câtorva ore cu oameni ce vor să se joace cu tine. Ghiceşte de poţi personaje, personaje precum Titi Herdelea, Gregor Samsa, Cenuşăreasa, Enkidu sau Habarnam. Plămădeşte cadavre vii din vorbe ascunse şi râzi cu gura până la urechi de cursul neinspirat şi nefericit al gândurilor atâtor oameni, atât de diferiţi. Şi de mai ai putere, scorneşte poezii dadaiste precum magicienii ce ştiu să scoată cele mai neaşteptate daruri din jobenul fermecat.

O ultimă gură de punch Dostoievski şi jur că am să prind curaj. Mai jur că n-am să mă feresc să spun, în gura mare, că, într-o seară de vineri prevestitoare şi nu prea, mi-am răsfăţat sufletul cu un party literar ce m-a convins că oamenii frumoşi sunt la tot pasul. N-ar mai trebui decât ca porţile să rămână pe veci măcar întredeschise. Lăsaţi oamenii să vină la mine!

21 commentaires:

Anna a dit…

Magnific !

day-dreamer a dit…

@Anna: Şi nu s-a vrut mai mult decât o cronică a unei seri perfecte. Căci Lumea este măcar uneori cea pe care o văd orbii ca mine.

Corina a dit…

Şi pentru a nu ştiu câta oară, am simţit că am scris eu primele trei paragrafe. Numai că tu foloseşti cuvinte mai frumoase, iar în cazul meu, seara aia frumoasă a fost urmată de alte aproape 364 :)

Andre a dit…

No..eu sunt sensibila la cuvinte si ale tale sunt plapande si calde cuvintele...si vorba Annei..magnific si magic!!:D

Mirona a dit…

Trebuie sa fi fost, intr-adevar, o seara aprinzatoare de focuri launtrice :)

David a dit…

ah, da, poeziile dadaiste sunt atat de binefacatoare. Parca ar fi evadara noastra din rigorile ratiunii.

Graţiela a dit…

Cu riscul de a repeta tot ceea ce au scris ceilalţi aici...
Ce frumos scrii, Maria, ce frumos!
Mă bucur că te-am cunoscut şi că am scris în seara aceea cadavre împreuna. :)

day-dreamer a dit…

@Corina: S-a mai întâmplat, devine o obişnuinţă. E o treabă reciprocă, după cum ţi-am mai zis.

@Andre: Mă măguleşti şi n-am să mai ştiu ce să mai zic.

@Misaki: Cum n-am crezut că este posibil. Ţi-ar fi plăcut.

@David: Evadări cu gust de interzis.

@Graţiela: Întâlnirea noastră n-a fost întâmplătoare. Ba dimpotrivă. ;) A fost primul punch, dar or mai urma şi altele.
Aşa mi-e drag de tine, domnişoară, de nu-ţi pot explica!

Evergreen a dit…

ai o leapsa draga mea :)

Anna a dit…

Unde esti Maria ? Ti-am luat ceva de ziua ta.

day-dreamer a dit…

@Anna: Gânduri de bine, de undeva de sus, care să mă aducă înapoi...? căci nu prea mai știu unde sunt.

Anna a dit…

Trecem printr-o perioada grea , noi, gemenii. Am un dar. Pamantean.

day-dreamer a dit…

@Anna: Pământean...?

Anna a dit…

Ti-am luat ceva din "cuibul de nobili". De ziua ta. La multi ani ! Priveste cerul, de acolo ne vin aripile.

Anonyme a dit…

Excelent.

Anna a dit…

Maria...da-mi sa beau dimineata.

Elena a dit…

Hai, Maria, ce faci? N-ai mai scris din aprilie!

o Alice a dit…

Salut!
M-am mutat pe http://oalicecuelice.blogspot.com/
:)
Daca vrei sa mai stii de alice, o gasesti aici.
O seara buna!

Anna a dit…

??

StiuCuvinte a dit…
Ce commentaire a été supprimé par l'auteur.
Anna a dit…

iar?