dimanche 25 octobre 2009

Reumatism

Îmi scârţaie oasele într-un mod cât se poate de bizar şi tot ce mai sper acum este ca zgomotul metroului să acopere trilul femural ce-mi răsună înăuntru. Mi se pare deranjant până şi mie, având în vedere că her morning elegance capătă accente stridente. Poate că este reumatismul timpuriu de vină, despre care ştiam că într-o bună zi va învăţa să-mi şi vorbească, el dovedindu-se de-a lungul vremii extrem de sensibil şi empatic la tot ceea ce înseamnă persoana mea. La urma urmei, îi sunt gazdă, şi ca orice musafir cu bun-simţ, trebuie să mă trateze cu ceva mai multă consideraţie decât ar face-o cu străinii din jur. Cu atât mai mult cu cât, nu-i cer nimic în schimbul simbiozei pe care mi-am însuşit-o fără a cere explicaţii, de îndată ce mi-a poposit înăuntru.

Coloana vertebrală îmi trimite şi ea semnale sonore indescifrabile şi mă întreb ce anume a fost în stare să declanşeze simfonia interpretată cu atâta patos de o astfel de orchestră, destul de neobişnuită şi ingenioasă, trebuie să recunosc. Până acum nu erau decât durerile ce-mi săgetau unul sau mai mulţi muşchi deodată, de ca şi cum arcuri mânuite cu o dibăcie demnă de toată invidia s-ar fi declanşat la intervale regulate de timp, avându-mă pe mine drept ţintă preferată. Şi mi-am tot imaginat că duşmani imaginari, despre ale căror motive interioare nu am avut habar niciodată, încearcă să-mi facă felul prin practici obscure, înţepând, aleatoriu, cu ace de diverse mărimi şi culori, corpul unei păpuşi de cârpă întruchipându-mă. Este o aiureală, fără doar şi poate, dar o astfel de explicaţie a reuşit mereu să-mi aducă zâmbetul în mijlocul avalanşelor de săgeţi ce mi-au tot străpuns corpul într-un dans păgân devenit cu timpul familiar.

Îmi scârţâie femurul şi asist neputincioasă la replici intempestive ale vertebrelor, ce par să transmită ceva, într-un limbaj pe care însă eu nu îl recunosc. Mi-e ciudă că tocmai corpul meu îmi devine din ce în ce mai străin, că nici măcar eu nu sunt în stare să-l desluşesc.

Îmi scârţâie oasele, fiecare pe rând, apoi în cor, la unison. Sunt oase de rasistă mică, aşa cum mi-a fost dat să fiu numită deunăzi. „Nouă nu ne dă, mă, că suntem albi. E rasistă asta mică!”, au fost cuvinte ce m-au trăznit. M-au condamnat pe loc, fără drept de apel. Dar mai ales, fără nici cea mai mică justificare, cel puţin după judecata mea. Aşa îmi trebuie dacă împart oricui şi fluturaşi, şi zâmbete, fără o selecţie riguroasă prealabilă. La cât negru a ieşit din palmele mele în ultimele zile, sub jetul zdravăn de apă rece, nici nu este de mirare să fiu bănuită de o astfel de discriminare. Şi-apoi, cui îi pasă? La naiba, mie-mi scârţâie oasele!

10 commentaires:

Fanfan a dit…

poate oasele tale vor sa se afirme .. probabil s-au plictisit de anonimat. imi place postul tau ;o)

day-dreamer a dit…

Atâta timp cât se înţeleg între ele, cât unele nu vor să stea în timp ce altele au un chef nebun să alerge, cât nu pleacă noaptea, în căutarea altor oase, în locuri de desfrânare, eu sunt liniştită. :)

jocktherock a dit…

poate e miscare de rezitenta! e guerilla!

day-dreamer a dit…

Nu înăuntrul corpului meu, nu, nu, nu!
Dacă stau să mă gândesc, "guerilla" era mult mai potrivit şi amuzant decât "reumatism", dar atât am putut. Măcar nu mi s-ar mai fi sugerat Artrostop...

cell61 a dit…

Offtopic: ai un premiu pe blogul meu ;)

day-dreamer a dit…

Haaa! O înrămez :)) Mulţumesc şi-aici...

Zazuza a dit…

salut! uite cine vorbea de limba complicata :)). multumesc pentru vizita, ma bucur sa te citesc la randul meu. da' esti cam tanara ca sa ai probleme cu oasele :(. ori pur si simplu se dau ele in spectacol pe vremea asta...

Corina a dit…

Eu, azi-noapte:
-O să plouă, mă doare un picior de înnebunesc!
Şi-a plouat.

Se pare că nu numai ideile noastre sunt uneori la unison, ci şi oscioarele :)

Anonyme a dit…

god damn..varteju asta de blondgeri se iteste, e bine ca avem cu cine imparti fluturasi, pe cine plimba cu metroul si dupa sa povesteasca in rime albe, ca liricu e grele.e bine suntem pe drumu cel bun///
tara te vrea prost, da si americanii au zis bine ca ignoranta-i binecuvantare

day-dreamer a dit…

@Zazuza: Niciodată nu eşti prea tânăr pentru astfel de probleme, so I've heard.
@Corina: De data asta, potrivirea este destul de neplăcută.
@Anonyme: Fiecare cu cât poate.