Mi-am propus un început de an glorios. Nu mi-a ieşit nici măcar pe sfert, aşa încât m-am rezumat la a-l face altfel. Altfel, evident, în comparaţie cu toate celelalte începuturi de an de care-mi amintesc. Aşa că mi-am cerut (eu mie îmi mi-), printre altele, un dram de discreţie. Parcă prea obişnuiam să dau totul din casă şi să transform orice formă incipientă de dialog într-o mărturisire logoreică, scăpată de sub controlul oricărui fel de respect faţă de propria-mi intimitate.
Şi pentru că nu se cade ca eu să-mi cer mie ceva – orice – căci e posibil să nu fiu îngăduitoare, pe motiv că nu aş merita, am instituit o interdicţie. N-o fi aşa o tragedie să fiu un pic mai selectivă când mă pun la poveşti. Zic şi eu. Paguba e că acum mă trezesc că tac mai mereu, schimburile de replici sunt atent gândite, şi tocmai de aceea ezitante, chiar greoaie, iar gândurile se învălmăşesc spre ieşire, dar se lovesc de un zid mult prea spre ceruri înălţat, ca să-l poată în vreun fel depăşi. Astfel că, dintr-un monument de trăncăneală ce am fost, şi-mi mai era şi drag de treaba asta, acu’ sunt monument de tăcere cum n-am mai văzut. Şi tare mi-e ciudă, căci vorba mi-e şoaptă. Aproape că vorba mi-e doar gând.
17 commentaires:
Eu nu mi-am propus, dar am cazut in aceeasi tacere. Stelele, doar ele...
Cred ca e bine să îţi repecţi mai mult propria intimitate, şi vei reuşi. :)
Eu nu mi-am cerut mie mi-, dar si la mine gandurile raman ganduri si nu devin fraze de multe ori fiindca, altfel, ar iesi niste fraze nu prea placute ce ar sugruma conversatia :)) Frazele mele numai cateodata reusesc sa fie domnisoare sociabile...
Blogul tau este unul din motivele pentru care regret ca nu mai am la dispozitie timp si acea liniste necesara pentru a citi randuri care te pun pe ganduri...
uneori e bine, alterori nu. depinde ce te reprezinta... si eu vorbesc mult si dau din casa, dar oamenii care ma cunosc ma REcunosc numai asa.
mi-am spus si eu sa tac mai des. tac. cu oamenii in care nu am incredere.
Evergreen a spus cam tot ce vroiam să spun și eu :) Oamenii mei așa mă știu, vorbăreață, deschisă, sinceră până la sânge, cu ei nu m-am schimbat, dar într-adevăr, după ceva experiențe dure am învățat să fiu mai reținută cu necunoscuții. E amuzant că cei care mă citesc pe blog dar nu mă cunosc în realitate au impresia că deja pot face o lucrare de doctorat pe subiectul persoanei mele, doar din ce au citit. Și dacă ar știi ei câte mai sunt :) Tu nu mi-ai părut niciodată în scris genul care ăși pune poalele în cap, din contră, poveștile tale au atâta farmec și sunt atât de delicate încât ar fi păcat să te cenzurezi.
P.S. scuze pentru i-uri în plus și ă-uri în loc de î-uri, sunt pe un laptop nefamiliar :p
Iti doresc o zi minunata si o primavara plina de calatorii - am citit ca iti plac - :)
Deasemenea un calduros La multi ani atat tie cat si cititoarelor tale de toate varstele.
La mulţi ani, day-dreamer! O primăvară plină de zâmbete de copil şi flori de culoarea mării!
Cu drag, Nicolle!
Să ai un an luminos, Day-Dreamer ! La mulţi ani !
Cu drag.
de acord cu kolonelul. scrii foarte frumos! voi mai trece pe la tine. accepti link exchange?:) daca da, anunta-ma pe blogul meu.
@Anna: Uneori, tăcerea se întâmplă şi-atât.
@ancahotineanu: Până într-atât încât să mă "cenzurez" definitiv?
@Misaki: Cu aşa ceva sunt de acord.
@Kolonelul: Ouch!!!
@evergreen: Eu nu am avut nicio restricţie, cu nimeni. Puţine lucruri au scăpat dezvăluirii. Am fost o carte deschisă. Acum nu mai sunt în niciun fel.
@LiaLia: În scris poate fi mai simplu, pentru că pot invoca oricând ficţiunea. Deşi eu ştiu întotdeauna.
@Coko: Mulţam. :) De călătorii aş avea eu mare nevoie.
@Nicolle Daliss: Mulţumesc!
@Şerban Tomşa: Mulţumesc!
@Giolly: Ouch again! :)
@pucca: Te mai aştept. :)
Ai o leapşă pe blogul meu.
e dragut articolul...cat despre tacere nu stiu ce sa zic, fiecare cu ce il reprezinta...eu daca tac, inseamna ca sunt trista rau:))
draga mea,
tacerea si retragerea isi au rostul lor. o sa ajungi sa iti dai seama ce bune au fost. sau ce bune sunt. este perioada cand suntem doar cu noi insine si facem ordine prin sertare.
ai luat o decizie buna ... discretia este o calitate importanta ...
si de asemenea am invatat sa nu mai dau cu papagalul mai departe ce imi povestesc unii care au uitat sa isi treaca intimitatile prin sita ... si de atunci ma simt foarte bine ;o)
@Şerban Tomşa: Ce de lepşe neonorate am strâns! :(
@Monica Olteanu: O tăcere nu seamănă cu alta, asta-i clar!
@shmeny: Înţelept ai grăit! :)
@Fanfan: Da, discreţie, nu tăcere desăvârşită. Însă aşa-i, sunt poveşti care trebuie tăcute.
Enregistrer un commentaire