dimanche 14 septembre 2008

Mechti sbivautsia!

Uneori inventăm basme despre ponei cu nume hilare. Aglaia şi Apolodor au fost meniţi să fie împreună încă dinainte de a fi meniţi să existe. Alteori dansăm pe scările din faţa blocului meu, târziu în noapte, într-un ritm nedefinit... unu, doi, trei... unu, doi, trei... Se mai întâmplă să urcăm până la doamne-doamne şi înapoi pentru o cană de ceai. În niciun caz cu aromă de iasomie. Ceaiul de iasomie is so very dead and buried.

Orice-ar fi, de fiecare dată este o joacă. O joacă din care nimeni nu iese învingător şi care se sfârşeşte aşa cum a început. Cu entuziasm şi emoţie. Tot aşa ne jucăm şi acum... Şi pentru prima dată, povestea are o miză. Un câştig: un secol întreg alături de celălalt. Nu e nevoie decât de un concurs câştigat... şi de puţin noroc. Noroc pentru ca cel care va închide ochii şi va pune degetul pe hartă... să nimerească Rusia. Atunci să vezi joacă!

We’ll be the talk of the town, hero!

1 commentaire:

Mihai a dit…

doamne-doamne o sa ne ajute cu un pic de noroc .. am fost de prea multe ori la el in vizita si cred ca ar vrea sa ne tina ocupati si cu alte locuri..