mardi 20 octobre 2009

A naibii făptură

Nu ştiu de ce, dar m-am trezit cu gândul că Japonia este mai aproape ca niciodată. I really feel like the Richest man in Babylon, capabil să ducă la bun sfârşit orice i-ar trece prin cap, în ciuda faptului că în juru-i totul se dărâmă... În jurul meu toate sunt bune şi frumoase, căci e linişte, iar nebuloasele dinăuntrul meu au dispărut, doar lumea celui mai bogat om din Babylon se face praf. Doar mai tânjesc din când în când, scoţând un oftat adânc, după un anume vals. Ce-ar fi fost dacă?...

Japonia pare să fie după colţ. Cu toate astea, mă aflu în aceleaşi aşternuturi în care mi s-au închis ochii spre dimineaţă şi nimic nu aduce cu grădinile zen din Kyoto, despre care mi s-a povestit aseară cu aerul cu care se pun pe tapet realităţi concrete a căror dimensiune nu poate fi cuprinsă în cuvinte. A naibii făptură ce sunt, de mă pricep cel mai bine la a-mi face sânge rece şi la a fi perseverentă într-o astfel de îndeletnicire. Aş face bine să mă potolesc şi să renunţ la refacerea hărţii lumii, aducând laolaltă doar locuri dragi mie, pe care mi-am promis să le păşesc, să le adulmec, să le inspir.

A naibii făptură ce sunt, de suspin atunci când văd că mai trece o zi, iar telefonul nu mai sună. Şi totuşi, cum spuneam cuiva ceva mai devreme, triunghiul amoros este mai degrabă un Triunghi al Bermudelor. Puţini ies din el, iar cei ce ies, sunt mereu uşor… şifonaţi.

A naibii făptură ce sunt de-mi rod unghiile şi mă frământ când „anonimi” din cine ştie ce colţuri ale lumii mă dezaprobă. De ca şi cum vreunul dintre noi s-ar afla în posesia vreunui adevăr suprem. Da, prea mă privesc prin ochii celorlalţi.

Aştept Bătrânul de sâmbătă seară. Chiar de va fi să mă însoţesc cum am făcut-o de atâtea ori pe vremea când mi-era bine cu mine. Într-o aceeaşi sală cu reflectoare prăfuite, cu tavanul de un alb murdar, cu aerul sufocant ce mă va îmbujora, cu un interior prea puţin... modern. Şi poate-am să mă cocoţ la lojă, domnule, dar nu dintr-un capriciu adolescentin, ci dintr-un dram de nostalgie!


Thievery Corporation - Richest Man In Babylon (G-Corp. Remix)

4 commentaires:

Corina a dit…

A naibii făptură ce sunt şi eu.. şi ce mult mă regăsesc în cuvintele tale :)

day-dreamer a dit…

Sentimentul este reciproc... că doar cu puţin timp în urmă m-am văzut şi eu "povestită" în rânduri ce nu-mi aparţineau.

Misaki a dit…

Japonia e aproape, desi cateodata pare a fi atat de departe ^_^ A naibii faptura ce gaseste consolare, dar si tortura in a-si derula mereu prin minte aceleasi imagini de undeva, dintr-o alta parte a lumii, dintr-o alta viata, parca...Vorbesc despre mine ^_^, desi am senzatia ca intelegi prea bine cuvintele acestea ^_^ Bine ne-am intalnit!

day-dreamer a dit…

Distanţele reale, geografice, stau de multe ori în calea viselor. Dar ştiu, ştiu sigur că ele devin realitate. Şi da, Japonia e acolo unde vreau eu să fie. Ori tu, care-ai trăit-o atât de intens.
Da, bine ne-am întlnit!