mercredi 14 octobre 2009

Feel Good Inc.

E al naibii de frig şi, pentru al nu ştiu câtelea început de toamnă, îmi blestem zilele pentru încăpăţânarea cu care mă zbat să-mi dau cuvântul dat. Nici măcar nu este vorba despre promisiuni aruncate, în vârtejul plin de emoţie al vreunor întâmplări neobişnuite, pe care, cel mai probabil le regret a doua zi, ci doar despre un obicei prostesc ce se poate întoarce oricând împotriva mea. Am nevoie de un răgaz pentru a mă adapta noilor condiţii meteorologice, dar mai ales tendinţelor vestimentare specifice anotimpului rece, care promovează înfofolirea excesivă. Ca atare, aştept noiembrie înfrigurată... cu palmele reci, cu întreg corpul dârdâind neîntrerupt, cu un rictus deja nervos pe figură.

Însă e al naibii de frig, iar Magheru la fel de aglomerat precum mi-l aminteam. Când nu fac slalom printre personaje pe care le-aş invita la o cană de ceai de iasomie dacă buzele nu ar refuza să se desprindă una de cealaltă, în semn de protest, îmi îndrept paşii într-un ritm alert spre trecerea de pietoni. Mă aşez cuminte pe marginea bordurii. Sunt în primul rând. Asist într-un tremur continuu la spectacolul de şaizeci de secunde al traficului de Bucureşti.

În căşti se aude un râs isteric, uşor recognoscibil, pe care însă nu-l pot asocia în mintea mea cu nicio figură. Iar asta îmi provoacă un disconfort, căci nu-mi plac vocile care râd de mine, exceptând situaţia când vocile sunt ale prietenilor imaginari cu care am crescut. Feel Good Inc. Surprinzător sau nu, chiar mi-e bine. Mi-e bine, chiar dacă un 381 îmi trece la doar câţiva centimetri prin faţa nasului de clovn zgribulit, aflat în timpul lui liber, în haine civile, în mijlocul celor pe care seară de seară îi binedispune, fără a le cere nimic în schimb.

Râsul isteric îşi vede în continuare de ale lui. Şi capătă, preţ de câteva secunde, o înfăţişare. Este figura veselă a unui individ la nu mai mult de treizeci de ani, cu părul blond, cârlionţat şi dezordonat, râzând cu poftă la volanul unei maşini ce nu se grăbeşte asemeni celorlalte. Sincronizarea este perfectă...


Gorillaz-Feel Good Inc.

14 commentaires:

elena marin-alexe a dit…

O dimineata in capitala, interesant descrisa ....
O zi ceva mai calda iti trimit de la Vrancea!
Multumesc pt. vizita! Te mai astept!

day-dreamer a dit…

O zi ca oricare alta. Un pic de căldură cu siguranţă nu ar fi de prisos. Vă mulţumesc.

Anonyme a dit…

foarte frumoasa descriere si un blog foarte dragut. speram la zile mai calde pe cat posibil.mersi pt comentariu si esti mereu binevenita.
o zi minunata.

GMV a dit…
Ce commentaire a été supprimé par l'auteur.
GMV a dit…

Vremea se schimba prea repede.
Chiar daca vara doar s-a terminat,imi lipseste.

Sincer,niciodata nu mi-a placut niciodata aglomeratia din Bucuresti,dar cred ca asta depinde si de felul cum te simti atunci cand te afli printre atatia oameni, chiar imi plac diminetile putin racoroase si cred ca o multime de oameni grabiti ma incalzeste( atunci cand stiu ca nu sunt singura intarziata :P ).

O imbrasare calda pentru o zi putin mai rece!

day-dreamer a dit…

@Roxy Călinescu: Mulţumesc frumos.
@Mic: Uneori, aglomeraţia mă face să vibrez. Bine... nu uneori, deseori. Simt că nu sunt singură. Şi uite... nu am privit lucrurile şi din perspectiva asta... oamenii îţi pot ţine de cald, în zilele geroase.

Yellow a dit…

Da, pai in "Bravo girl" le-am gasit pe alea. Si mi se pare o mare tampenie sa scrii asa ceva unei reviste, avand in vedere ca va citi o tara intreaga si clar vor rade de se vor strica. Si eu cred ca astea sunt nascocite, ca totusi, nu prea-mi vine sa cred ca exista oameni care chiar ar scrie asa ceva unei reviste...de asta le si comentez :)) :"> Ah si multumesc pentru comentariu >:D<

GMV a dit…

http://www.youtube.com/watch?v=f3yDi_mv2WQ

Asta era melodia..Insa era varianta in care canta impreuna cu Lauren Bennett.
Mie mi se parea mai draguta.

GMV a dit…

Am gasit si duetul:D

http://www.youtube.com/watch?v=qiFVkocjYDA

mashu a dit…

Aici lipseşte zăpada din peisaj, în rest... e perfect.
[La Sinaia deja ninge. Ninge rău.]

Christine. a dit…

Multumesc pentru comentariul de pe blog :)
Cum ai dat de mine?
Btw, nice blog.

day-dreamer a dit…

@Yellow: Sunt convinsă că sunt oameni care gândesc aşa, care nu ştiu pe ce lume trăiesc. Şi, în definitiv, chiar dacă "subiectele" sunt născocite, poate că sunt de ajutor celor vizaţi, oricât de aberante ar părea unora dintre noi.

@Mic: Mersi frumos. Îmi place sunetul pianului. Mult.

@Mashu: Nu sunt pregătită nici pentru frigul cu soare de zilele astea, darămite pentru cel cu ninsoare.

@Cris: Din blog în blog. Ajungând "la tine acasă", mi-am dat seama că ne "cunoaştem" deja... sper că nu mă înşel.

lalalila a dit…

E toamna fara inceput sau sfarsit. Sub strazi inghetate de capitala mi-am pierdut unul dintre saruturi. de ce-ar ramane cineva la Rox, cand la tine e cald si bine? Cand la tine e ploaie si soare in acelasi timp? E si zi si noapte? Mie imi place la tine. Raman, dar, aici pentru o vreme.

day-dreamer a dit…

@lalalila: Pentru că atunci când dedesubturile nu mai sunt dedesubturi, nu mai e nici cald, nici bine. Şi poate pentru că oamenilor le place să zboare. Ori nu ştiu eu să-i fac să stea.
Tu rămâi. Eşti binevenită.