O găseşte în bucătărie, încremenită în scaun, răsfoind anxioasă ziarul şi dând impresia că ar căuta ceva numai de ea ştiut. Ce bizarerie! Pare să nu se mai teamă de literele ce-i rămân pe degete, dezlipite de pe paginile proaspăt tipărite. Şi totuşi, ceva o înspăimântă!
- S-a întâmplat ceva?
- Ceva îngrozitor, îngână parcă numai pentru sine.
- Îngrozitor? şi mă bufneşte râsul fără să vreau.
- Un satelit în formă de autobuz are să cadă pe pământ. Mi-e teamă.
Râsul meu devine isteric, aşa că dau să plec.
- Nu râde, aseară am visat un accident. Cu un 85. Totul se leagă.
Nu apuc să deschid uşa dormitorului, că o aud strigând gâtuită de spaimă:
- În seara asta scoatem armura din pod!
La început, fusese Hero. La sfârşit, a devenit cavaler.
* PA despre un cavaler *
7 commentaires:
frumos
@Anne: Mulţumesc. :)
pe mine ma sperie visele astea...
@Evergreen: După astfel de vise, mă ridic din pat în viteză, mă îndrept spre fereastră şi privesc afară aproximativ cinci minute. E suficient să uit tot. Rămâne doar senzaţia de rău, o vreme. Dar dispare şi ea cu un pahar de apă.
Pana si fricile noastre pot fi frumoase in zori de zi.
În formă de autobuz merge, locomotivele mă înspăimântă.
@Anna: Devin frumoase după ce trec.
@Vania: Un satelit n-ar fi îndrăznit să ia forma unei locomotive. Un satelit e mai pragmatic, mai ancorat în timpurile moderne. Locomotiva, nu ştiu de ce, îmi pare mai boemă.
Enregistrer un commentaire